joi, 17 septembrie 2009

Leapsa

Raspund provocarii lansate de Diana. Eu dau mai departe la Lucia .

1. Daca ai putea invita un mare clasic la cina, cine ar fi si de ce?
Caragiale, am sta la un pahar de vin alb pana dimineata facand haz de necaz, misto si ironie de tot ce misca :))

2. Cine-i cea mai influenta persoana din viata ta?
Sunt mai multe, depinde de etapa vietii. Intotdeauna am avut cate un model, de la etapa la etapa. Nostradamus e doar un rprieten bun :)) - asta pentru cunoscatori.

3. Care-i ambitia ta secreta?
Ambitia mea e secreta este ca aceasta sa ramana secreta.

4. Pretul gloriei?
Depinde ce inseamna glorie. Intotdeauna este ceva la care trebuie sa renunti, totul depinde sa fie un echilibru intre ceea ce pierzi si ceea ce castigi. Ideal e sa castigi mai mult decat pierzi, dar cine stie...

5. Greci sau romani?
Romanii. Sunt parte din noi.

6. Cand ti s-a intamplat ca lectiile de la cei vechi sa contribuie la succesul tau?
Cine sunt "cei vechi"? E cumva tradusa din engleza leapsa asta si inseamna "old people"? Tot timpul mi se intampla, dat fiind raspunsul de la intrebarea 2.

vineri, 11 septembrie 2009

Procedam la fel, dar la un alt nivel

Acest post este o replica la un blog pe care il urmaresc cu interes si de dragul unei discutii foarte captivante:

La o sedinta la care am avut ocazia sa particip recent, cu reprezentanti ai unor institutii locale am putut sa vad live ceea ce auzisem k este posibil, ceea ce vedeam la televizor, ceea ce Caragiale scria cu sarcasm: dezinteres, deruta, incompetenta, inexistenta unor tinte in randul autoritatilor locale. Nimeni nu poate face nimic singur, nimeni nu poate schimba nimic, dar nu exista nici interes de colaborare pentru ca fiecare e interesat numai de buzunarul propriu si nu de reala imbunatatire a sistemului. Nu exista unul care sa nu pledeze pentru cooperare, integrare, informare, bune practici, buna intelegere, dar doamne fereste sa il intrebi ce poate face el CONCRET in acest sens, de ce resurse dispune sau care este scopul actiunilor sale; dureaza 5 luni pentru obtinerea unui asemenea raspuns, dupa cum un anume director ne-a informat. Cu un astfel de sistem, de ce ne miram ca ne merge rau?

Lumea, de cand e ea, a fost impartita in conducatori si condusi. De ce ne mira existenta masoneriei atata timp cat acceptam ideea de Uniune europeana, unificare, mondializare? Nu este normal ca cineva sa conduca toate astea? Nu este normal ca cineva sa fie creierul a tot ce se petrece? Unii stiu sa conduca, altii (cum din pacate sunt tot mai convinsa ca este si cazul RO) cer sa fie condusi.
In sistemul acesta, creat la talie mondiala, fiecare are locul lui, iar populatia (cei condusi) sunt doar pioni, marfa. Carduri, cip-uri, microfoane, toate acestea pentru a avea control.
Selectia naturala inca mai functioneaza, iar cei care vor sa iasa din randurile plebei cred k ink o mai pot face. O pot face atata timp si la un nivel la care inteleg regulile jocului. Regulile au fost deja facute, cartile au fost aruncate la un nivel mai inalt. Lumea nu sta in loc pentru ca tu (persoana, institutie, tara) nu intelegi, nu ai chef, nu ai interes sau esti total depasit de situatie. Vrei sa te implici, vrei si stii sa joci? - foarte bine, arata-ne. Daca nu, lasa-ne in pace si fa gura mica. Lucrul acesta se aplica de la femeia de serviciu a Primariei si pana la presedinte.

Din cate vad, strainii au acceptat deja sistemul, l-au asimilat mai usor poate si datorita faptului ca ei l-au creat. Populatia, oamenii simplii din alte tari seamana cu niste mici robotei care circula intre anumite puncte fixe: servici, acasa, dupa copil la scoala, la cumparaturi etc. Fara sa mai gandeasca, fara sa contemple, fara sa filosofeze prea mult. Sunt resemnati in fata sistemului. dar au masini, carduri, conturi, vacante, servici si familie, o viata linistita;

In Romania inca se incearca implementarea acestui sistem. Noi se pare ca suntem mai inceti si poate ca asta nu este rau. Ordinea mondiala a inceput in tarile europene dezvoltate, sistemul a prins si acum se extinde. Intrebarea este: noi vrem sistemul? Il putem accepta, ne ajuta?
Daca am fi destul de destepti, i-am lua partile bune si l-am adapta la specificul nostru. Dar tare, tare imi e teama ca nu avem destul curaj pentru asta.

luni, 13 iulie 2009

Spini

"Fiecare purtam in noi ceva ce nu putem inabusi, chiar de ar fi sa murim. Suntem ceea ce suntem, asta-i tot. Ca vechea legenda celtica despre pasarea cu spinul in piept, cantand atat de dulce ultimul sau cantec. Pentru ca trebuie sa o faca. Asa ii este destinul. Stim dinainte ca o sa facem o greseala, dar asta nu poate schimba rezultatul, nu-i asa? Fiecare isi canta cantecul, convins ca este cea mai frumoasa melodie pe care a auzit-o vreodata omenirea. Intelegi? Noi singuri ne producem spinii si nu ne gandim nici o clipa cat ne va costa asta. Nu putem face altceva decat sa suportam durerea si sa ne convingem ca a meritat suferinta" Colleen McCullough, Pasarea spin